LINAJE [Hilo de ficción]

 


Linaje

 

Su habitación estaba protegida por sombras. El asistente estaba a mi llegada y cuando leí mi nombre, pude ver sus convulsiones, lo cual fue extravagante para él. Él y su compañero hablaron durante un par de minutos antes de permitirme ofrecer una presencia a la corona soberana. ¿Cómo podría negarse a verlo, su primo exclusivo viviendo en este punto? Es más, piense más, su madre y su madre tenían la conexión ideal entre dos hermanas …

¿Vi el aturdimiento en sus ojos y la muerte del apretón de manos cuando me familiaricé con ellos? Tal vez fue mi imaginación. No estaba en el mejor físico. Tenía toda la torpeza del payaso y ese extraño estrabismo que me aislaba de cualquier asociación. De vez en cuando era mi escudo para hacer huellas en una dirección opuesta a las personas indeseables. A veces, es superfluo.

2

Mi primo soberano y el próximo gobernante. Desde que los jóvenes odiamos estos intereses de disputas, estos se han convertido en disputas sin importancia sobre cosas que vacilan y no tienen alma y en la prisa por conseguirlo, uno adquiere cualidades avaras. Damo también tenía sentimientos similares, podría ser de una manera más extrema y nunca buscó el puesto de honor, ni para su propio diseño ni para ninguna reunión en el futuro. Pero esas condiciones fueron creadas de tal manera que necesitaban reconocer el muro que gobierna esos territorios y obras de caridad …

Cuando nos encontramos, lloró. Él me llamó y sollozó como un niño. Como para volver a nuestros momentos de adolescencia juntos, en primer lugar … “Mira los lirios del campo, cómo crecen … Y sin embargo, Salomón en toda su gloria no estaba vestido como uno de ellos “. Citó las Escrituras. ¿Cómo obtuvo este conocimiento? ¡Qué erudición para un hombre joven! … Yo también lloré. Tal vez estoy pensando en mi madre o su propia madre o en esos años optimistas de la adolescencia, sin preocupaciones y astucia.

¿Cuál es su vida ahora? ¿Quién ahora realmente lo estima? ¿Lo mejor ha ayudado a ese entusiasmo juvenil y lo adora desde su corazón? ¿Podría ser él, que no es más que un montón de huesos y todas sus actividades públicas? Desde la profusión de aduladores que lo rodean hasta triunfos triviales, él quiere ser capaz de mantener toda la agudeza mental, que es un almacén de generosidad, y reconocer la buena fe. No muy probable Damo me dijo ese día que era el más afortunado de los tipos para verme. Dijo que vería este día en su diario con la imagen de las rosas atraídas …

3

Seesha Hall en la antigua residencia con un lugar cerrado que es conocido por arbustos y árboles pequeños y habitada por pavos reales. Mi padre me llevó a la posición en un jeep y era un lugar encantador, a pesar de que estaba indefenso. Mi madre necesita hacer un par de casos judiciales con un propósito específico para obtener la propiedad de la misma. Más tarde, mi madre lo ofrece a una red de personas que está interesada principalmente en visitantes interestatales. ..

4

La madre de mi primo me amaba mucho y una vez fuimos a su casa en el campo después de una hora de viaje. La corriente que comenzó desde una montaña cercana estaba tan llena desde la época de los monzones. Se recogieron piedras pequeñas y bien formadas y se usaron como pisapapeles. Necesitábamos arriesgar nuestras vidas en un barco sin maquinaria. El viaje estuvo lleno de riesgos que allanaron el camino a recuerdos perdurables …
5

Damo se quedó al pie de la repisa y Vasetta, que estaba enfocando los casos en la corte de Fort, permaneció en la otra habitación. Había dos escaleras. Uno que conduce a su habitación. Y el otro a la cocina privada, donde cenó en una pequeña mesa, sentado en una silla vieja y experimentando sus talentos culinarios. Camunni que ha venido recientemente después de ver el carnaval en la ciudad. Qué alegría para los artistas. Él nunca tuvo damas con trajes elegantes. Él era el niño alistado por la familia para mantener a las vacas. Es un trabajo exigente. ,

Damo era difícil de escuchar y no sabía la razón correcta. Todd Kembalure en compañía de Venetta y otros tres. Nos trajo a casa en su taxi privado … Nos quedamos en las dos secciones del edificio tradicional. A altas horas de la noche, las luces brillaban en su mini biblioteca alejandrina. Volúmenes de Platón a Swapnavasavadattam, a medio leer y dispersos por toda la sala, que es el bibliotecario organizado por la mañana. Damo probablemente lo haya leído todo. ¿De dónde sacaste energía para todo esto? Su alumno estaba discutiendo otro tratado que había aprendido. Algunas personas en los trajes de los asistentes iban y venían. Encendieron silenciosamente los cigarrillos en la celda de la esquina,

El comportamiento irritante de Damo molestó a algunos que eran justos de tratarlo de acuerdo con su estatura. Oye, tenía sus minutos sin poder, algo para la gente y algo modesto para reconocerlo. Frente a un grupo de jóvenes, intentó decir algo cercano a su corazón que el público en general pensó tonto e inoportuno. Mientras tanto, Baco lo ha esclavizado. Los niños querían recuperar a su padre, pero era demasiado tarde y la enfermedad se había extendido a otro órgano …

6
¿Qué debería decirles a mis queridos amigos, solo que este Damo ya no existe? Él era más que un hermano, más que un amigo para mí. Cuando estaba lejos de él, nunca sentí su ausencia. Sí, pueden comunicarse entre sí de la misma manera que cuando están en un sofá. El tiempo y la distancia son ilusiones como muchos antes de que yo haya declarado. El amor es muy extraño El amor es tan real Esto mi querido Damo lo sabía también. Pero debo admitir ahora que no tengo conocimiento de su paradero. De hecho, no estoy interesado …

Ahora su esposa, la triste dama entra al cementerio para alabar a su compañero de vida. Para volver a tu mejor automóvil positivo. Es pura pérdida de tiempo. No necesariamente Tal vez ella pueda tener ese sentimiento quedándose sola en una celda sin pensamientos más tristes que soportar. Ella ahora cita a mi querido hermano Damo que en la vida, cada momento es una flor llena y tú eres el jardinero que te dice que robes una flor …

EL FIN

Nota- El narrador en este hilo de ficción es solo un punto de vista

Ruleta (ficțiune scurtă)

1

La Salle Blanche masa de ruletă nu sa transformat în favour.In lui în această toamnă de vârf în care chiar și păsările au fost ținute în lipsă de căldură, el a fost arestat într-un lanț de gânduri tulburătoare, dar nu știe exact ce, nu a putut eschiveze departe de ei gloom.He știa sigur că adorabile momente sunt mai puțin și dacă el a rămas pe acest pod, care a avut un râu care curge de-a lungul mai jos, el ar stupify în alte dezastre în gândire. Vara a plecat. Un alt companion a plecat acasă cu family.They sunt conduse de vise colective ale familiei. În fiecare seară la masă, ei ar istorisească ziua și creta ce ar trebui făcut mâine. Acest lucru a fost obiceiul familiei într-o epocă prosperă atunci când au avut teren la fiecare colț al țării.
El a vrut doar să se așeze undeva și să uitați toate aceste lucruri, decizia lui neinteligenta să ia un taxi cu logodnica lui cu euro tatăl său a dat ieri la aeroport și vin aici și să ia parte la activitatea cea mai prostească vreodată și să piardă tot. Dintr-o dată el a devenit conștient că tot nu este pierdut. Mâinile lui sunt încă calde. Gura lui poate rosti încă câteva cuvinte bune. Dar logodnicul său nu a aprobat toate aceste dezastre teribile. Pentru ea totul a fost ca locuiesc intr-o navă, care este pe cale să fie răsturnată. Dar, cu siguranță, el va recupera de la ea. Preferința lui pentru numere impare bazate pe unele superstiție a dobândit de la altcineva și din nou, sa dovedit a fi nefericit pentru el; el a fost din nou, nu este gata să se întoarcă la sine normală vechi.

2
Casa ei din Sighisoara a fost unul dintre puținele din acel stil vechi, cu o vedere clară Turnul Pielarilor. Structura a fost modelată pe o casa de cerb, cu fațade mari, departe de vechea manastire cativa kilometri. ……….
Ea a întâlnit tatăl ei înainte de a merge la ruleta cu logodnicul. Lipsa lui de entuziasm a fost evidentă în zâmbet în momentul parting.Still el însuși colectat și a binecuvântat-o ​​și a reamintit ei de a avea o privire la margarete din grădină, care au blomed ieri. Ea a făcut asta și a smuls câteva flori în timp ce cu crucea ei Sf. Ioan spre sânul drept și citarea toate gândurile bune posibile. În cazul în care numai un miracol ar fi salvat-o de la aventura lui, care în
Ea a luat trenul spre Brașov pentru a spune prietena ei că ea ar fi plecat pentru o săptămână sau cam asa ceva. Ea ia spus doar să o țină în gândurile ei, în timp ce ea este departe într-un teritoriu necunoscut și, de asemenea, rugați-vă pentru ea până se întoarce. Cu toate acestea, ea nu a spus că ea va merge cu logodnicul ei într-o speranță răutăcios de a surprinde atunci când ea se întoarce după aventurile din masa de ruleta. . ….
Uneori, manierele sale patologice și ochi de glaucom enervat. El nu a avut locuri de muncă fixe. Dar asta nu era în nici un caz important pentru ea …. El stapaneste pe Studii de teatru în culori de zbor de la aceeași universitate unde a studiat și el a fost senior ei de doi ani. Când a intrat în colegiu, pentru prima dată, numele lui a fost peste tot, la terenuri de baschet, dezbateri și chess.He a fost un mic erou pentru mulți. El nu a participat la nici o clasă de curs pe deplin și a părăsit sala înainte de timp, spune o scuză pentru profesor. Când a părăsit clasa, el a mers ca Franco Nero ca și în cazul în care el a avut o nouă misiune de îndeplinit. Mai târziu, el a spus prietenilor săi că clasele sunt sub nivelul lui și că el a avut volume groase de aceeași temă, prezentate de tatăl său, care era un adevăr parțial. Tatăl său a avut tot Constantin Stanislavsky acasă .. A fost bun la inimă, se gândi ea, dar tot ce lipsea era har ………….

În Bucharest a întâlnit un cuplu de tineri, jucătorii de concert. Ea a văzut în ochii fetei, acea dorință specială pentru viitor numai mirese ale lumii au, o ardoare castă și inocentă de credință și speranță profundă, foarte asemănătoare cu o călugăriță petrecându-și zilele ei într-o mănăstire forelorn, pregătindu-se pentru ceva nobil și sacru și încă demn de prezentare a generațiilor come.The cuplu repetai o operă scrisă de băiat pe no.712 poem Emily Dickinsons lui. Ce un accident, ea a crezut, ea însăși a citit poemwhich ea însăși, pentru moment n-lea. Ea a fost copleșit de ultima parte a capetelor calului spre eternitate ………adâncul ea nu a vrut să facă parte din ea a crezut …

3
El a rămas în camera de trei seri consecutiv, uneori, să spună povești Libystic atunci când ea va culca, cu ochii pe tavan și capul sprijinit pe pillow.It galben a fost pe a treia noapte că a plouat. Ea a avut nici o cunoștință de anotimpuri. Dar a plouat. Ea a ținut fața împotriva vidului tulbure a cerului, care era încă un potențial, dar, cu ramuri mixte emotions.The scăldate în ploaie, coyed pentru un alt timp. Ploaia se juca ascunselea cu o metafora secreta care numai ramurile și pământul și cerul știa. Picăturile de ploaie a căzut în grajduri uriașe și umede uscate până acum a fost arate în secunde, iar apa din bazine potente au scăpat în fiecare grabă. Ea a venit înapoi în pat și sa culcat și, spre surprinderea ei, un geamăt profund de dor și dragoste umplut sufletul ei … Dar ea știa de asemenea că nu a putut stinge nici o poțiune subțire de deșert pe care ea a fost, și poate continua să fie, în căutarea ei pentru ceva nobil și măreț
și va dura pentru totdeauna …..

4
…….. Toate la o dată, ea a văzut ei Amercan profesoară, la sfârşitul sala însoţite de un tanar care a avut o coafură ciudat ating umeri. Yorrick pe craniu, ea a crezut. Ea a plecat de lângă profesorul şi -l-a dorit. Profesorul a fost uşor de surprins, văzând-o. El a introdus tânăr ca fiul său la grup. Şi ea a introdus logodnicul ei pentru a le. Profesorul a spus că el vine la Monte Carlo, de două ori pe an şi îi place jocul de ruleta. A meditat asupra acestor informaţii şi acest lucru a fost pentru ei o privire nouă în viaţa unui om care a crezut ca plin de multe posibilităţi, poate fi o parte necunoscut pentru ei. Au impartasit un tabel. Profesorul şi logodnicul ei, a avut un mojito tip de băutură. Întrucât fiul său ordonat apă simplă, şi după deschiderea sac, a luat versiunea franceză a ‘Popescu’ şi a început citit-o în timp ce sorbea apa plata la intervale frecvente…

logodnicul ei a zâmbit crupier cu căldură așa cum au cunoscut reciproc mai devreme. Ea nu a fost surprins. El a postat mai devreme note scurte din diverse cazinouri italiene și americane, în timpul ultimului summer.With profesorul, el a avut schimburi plin de viață pe jocuri de masă italiene de Hoca și Biribi și, de asemenea, unele jocuri franceze. A fost vorba despre 1886 de cărți de jocuri de noroc Hoyle, cu un singur zero și dublu zero și astfel de lucruri. Ea nu a fost captivat de o astfel de discuție. Profesorul a fost solicitându-i detalii suplimentare. El a fost între timp spune că un organ intern de el dă plângere frecventă și el ar putea avea nevoie naibii de bani pentru cheltuieli medicale în acest an, și de asigurare spital are ceva probleme. Fiul profesorului a fost stoic în expresia lui, dar a ridicat capul de multe ori din carte și se uită la alții, pe masă zâmbind curtoazie și părea în continuare să fie prins de fluxul cărții, cu toate acestea, sorbind din paharul de apă de multe ori și umplându-l din nou . El, de câteva ori întrebat-o în toate serios, ceea ce va bea și ea a spus vin roșu și a obligat la asta. Dar, altele decât cele care au avut câteva discuții și se uită la ea într-un mod foarte frățească, ca și cum ar fi fost într-un bar cu sora lui iubita și un tată răsfățat și un frate la fel de răsfățat în drept …

Se uită în jur și a văzut bărbați și femei, într-un entuziasm deosebit, ușor sălbatic dar la rădăcină de sens, plasarea de pariuri ca mingea rasucit în jurul roții și dealer-a spus, nu mai pariuri / Rien ne va plus. Când dealerul terminat de efectuat plăți, marcatorul a fost îndepărtat de pe bord și jucătorii au fost ușurată și se colectează câștigurile lor și au făcut noi pariuri. Chips-uri câștigătoare a rămas calm pe bord ……….

[From a work that is in progress]

VAULT BESIDE THE TOWER Short Fiction

pexels-photo-504910.jpeg

 

SHE thought she would better apply for the office of a paranymph as she had previously known the princess in her journey in the gondola.The infanta had a warm smirk, hazel eyes and dainty stoop towards the left side. She has just reached from La Coruna that day. While giggling, she stretched her facial muscles at random but Zucchi did not feel it uncomely but pretty suited to her carriage. The dame took a chair next to her throughout the ride and various spirited exchanges ensued. Had she met her earlier? Possibly not.The princess was on an education travel into those Romanesque, the sturdy pillars and groin vaults and she was earnest about not only that but virtually everything in general. The two gentlewomen later gathered at a luncheon hosted for academicians and by accident further in the vaporetto. It is to be reported to the advantage of the princess that she was no mean person. On the other hand, she had a bountiful nature, the sort of character that is the upshot of careful upbringing. While leaving they shared each other’s address and also swapped some pictures and the infanta invited Zucchi to her region that was only a night’s drive from Venice.

It was her second year on the continent. Zucchi selected Venice for her stay as it suited the project she was into. This Mundus alter of Petrarch fascinated her in ebbs and elations. She had many anxieties. She aspired to be an avant-garde writer but did not apprehend how. Still one of her experiments was to write without semicolons emulating an American author. Her thesis on Marco Polo was progressing in a tardy way and her guide had already warned that she was composing romance rather than a well-formed scholarly paper. Why these ‘caverns measureless to man’ and all those strange stuff? Her guide did not suppress irritation. She was mixing Marco Polo, Kublai Khan and the English poet in an unwholesome way. She has not licensed to fashion academic exposition as an Arabian tale. Moreover, her grammar and punctuation are terrible. And her father pens that his gout is getting graver and he seemed lonely as her sibling was away and the handlers of the estates are dawdling. Adding to these, here she is in one of the chilliest moons in Venice.Finally, it came to a cognizance that all baroque and beauty is not an indisputable way to tranquillity.

Her roommate was a Croatian, a divorcee and a Dostoevsky scholar in her early forties on a lecture tour in Europe.This fine lady adjusted her trips in such a fashion that she got ample access to universities and the humble lodging places that she preferred in her Raskalnikov style.She thought like the author of Raskalnikov that suffering is essential for the maturity of the human psyche.Unlike Zucchi, she planned everything from top to bottom and the only thing that fell through seemed to be her marriage.This, she attributed to her lack of familiarity with male pneuma as she was brought up in a household of girls and nannies.She never had an intimate male company before marriage.
But what troubled Zucchi was not these.It was the glance her roommate made after large meals on her mid portion that bloated unusually. Her friend, on the other hand, had a handsome physique[whose bag contained Oregon grape and turmeric] and she maintained it by regular walks and flexibility exercises in the Eastern style. This probably lessened her bouts of depression and kinks of moods.

During last year they toured the continent extensively, mostly by train in order to get the glimpse into life at grassroots. This thrilled her roommate who also had similar humor. They went to Milan, F and to La Scala and then to Turin and Verona but mostly stayed at Dijon enjoying Burgandy and staying under fashionable roofs. She sent all the photographs to her father except the one her friend took at coastal Cantabrian in an unusual apparel.Perhaps he may not bother much, but Zucchi did not want to take the risk of making him further uneasy in his old age.

Basted to an array of thoughts, she went to sleep. There she saw her father sauntering on the sands of Tigris with his grandfather and great grandfathers. They walked to a dome of Taurus marble that was lit by a special light day and night.They entered the center room and checked their collections of urns of wine, loaves of bread and garments they got as funerary honors. There was a battle cry somewhere in near distance and the soldiers announced the arrival of Ur Nina coming victoriously from Lagash.

2

She woke up next morning after the phone call from her guide. He said that he is leaving the continent for a week. He opted that she make the changes in her paper. Zucchi was partially relieved..
The thought of man made her think of mortality in general and the presumption of something beyond.On similar occasions, a vagueness filled her. Men are like cultures, cultures as different as Amazon and Paris. Some are nice, some are enigmatic and some are tedious. She had postponed many states of intimacy till she was in Madrid. And finally.. What if life but a mountain of hope crumbling in a single day. Then we would be aliens to ourselves unless there is redemption at close quarters. That was the day she enjoyed the deep thrill and further appalled by the news of his missing. The corps took the hint and met her in the hotel room from where they got further photographs.Hers was the last entry in his special diary.They let her scot-free on the condition she could be summoned for further unraveling of the case.

The vault stood beside a tower.With him, she went there.He had a narrow forehead and a wide jaw.He was kind. It was in the vault that he and his other visually challenged friends met. The Tower was a Middle Ages marvel and a rendezvous for pilgrims and tourists and a flea market rose nearby.It was thronged by crowds and businesses and brokers of all shades. On her visit to the vault, a middle-aged man who looked like a war – ex-stood at the entrance and saluted him and addressed him in a respective tone. He eventually introduced her to other companions who were in many ways similar to him. At the corner of the vault was a bookshelf of the special script and also drawers of files, porcelain vessels, and candles.There was a janitor who had external eyes and an expression of somebody at the victory stand to wait for the trophy. In the main hall, there was a mahogany table where the guests kept the flowers they brought with them. Roses, dahlia, daffodils, carnations, marigold, campion- Zucchi felt finally safe with not many sifting eyes to harrow her as if she walked in a self-guarded forest with the least concern to grieve.

The police traced the hint and came to her room for further evidence. She was the one with whom he was seen last. There was a photograph they took together in a studio.what if life, a mountain of hope melting in a single day.That strange feeling to accommodate the rocambolesco, an unwavering reality that has solidified inside. Outside the window, a small forest of maple trees dims in the evening sky and underneath a couple of creatures like bearded dragons moving.

3

That was a usual sort of day and other than the slow murmur of wind there was nothing noticeable. Some people assembled in the other balconies were viewing the scene.A new crowd was coming from the west side and it melted into far off.
That day she got three letters. One from her father in his cuneiforms like the script and many parts were unintelligible due to tremor of hand. He, a Draco in his youth has mellowed. She kissed the letter.He writes that his arthritis is getting worse, still, he finds occasion to go to his office in the old Porsche with his aide.As a recent development, he had met his schoolmate and the latter and his wife, both retired from service, meet him often and they have stories to share. The second was from his brother.He has written in his activist tone that Zucchi is wasting her life on dead projects that have no relevance today. Her ivory tower existence will hardly answer the colossal questions of our time. He augurs that she would regret and requests to join him.She paused and was immured into an applique of ruminations which made her further sense that she had not yet spawned any whopping resolutions in life, not even her marriage.The third epistle was from the princess. The paper and even the glue were fragrant. Her husband is busy with the administration and her on many occasions had to escort him. Her only son needs an honest and educated lady to guide him into good tastes of reading and behavior. Of the many applicants, she had selected Zucchi even though she had known her only for a short time. She wants to bring her son to an ideal prince who will have the qualities of equanimity and balance. She beseeches Zucchi to accept the post and promises that her office will be as informal as possible and she can pursue her research at the dukedom’s ancient library that houses rare manuscripts.

Zucchi was rather exhausted after reading the letters. She wanted a hiatus and kept them in the drawer. She stood up, her chin up and looked into the vast sky that appeared in many layers of lapis lazuli. A cat, not easily chastised by threats looked into the room from the opposite window that had grills of geometric shapes.It reminded her of another time at another place as a wind rushed through the open panes.
It was a crowd of white, green, and falcon red, two men were visibly moving, gladly discussing something and eating and proceeding. They were tremendously happy and were immersed in their story. The follower was in his sailor uniforms and had a gruff that could be heard from a distance.

Zucchi slid her hands into the wallet and felt the quincunx of stars her friend had presented her.She touched its surface as she always had done on occasions like this. Outside the window lay a garden where nuthatches have sought entry. She counted.five .seven. nine. they were more. A squirrel hesitated and went into the fold and after gaining confidence, remained.Her glance drifted to the burly men who were identical and were followed by two girls who were struggling to reach them.

When her gaze fell on the leader, a cold ripple passed through her spine, seeing something like the great Tuscan with a book as in Michelino’s fresco. He had a prominent nose as the prow of a gondola and he touched his friend’s protruded belly as if to remind him the aftermath of excessive love or gluttony.The follower, his eyes covered in a pair of perosal, seemingly not disturbed, was looking down. A big rush was setting the pace of the crowd to another direction.There she saw rivers of faces- Sepik, Zambezi, Ganges, Colorado, Orinoco, Volga, Nile, Euphrates, Salween-
The rivers were gushing faster amidst an ensemble of liveries-
Danube, Madeira, Brahmaputra, Irtish, Sungari, Purus, Viking, Japura, Saskatchewan. Among the crowd, she saw the sorrowful faces some mothers who have missed the mark by overemphasized responsibility. The two girls walking as the hind portion of the gang and holding Alpine zithers sang in solemn ‘in exitu’ in a chorus that could lull a baby to sleep.The whole retinue vanished in the final crescent of the path when a wind blew suddenly and closed the window. Everything merged in the knell of Santa Marco.

She opened the box and took the looking glass she bought at the Carnival.On the rim had a few grains of sand, the last remains of the Adriatic in a happy day.She wiped the grains off and looked into the mirror as if she was seeing another object. There she went after a line of grey above her left ear, drifting humbly into the posterior with a sort of amazement. Was she too engrossed in studies to notice that? Magari. She thought about the Madrid man who was free from such reproofs. He had passed that stage where grey hairs are not phantoms. But who would not barter all the attributes for a little kindness at the final roll call? She realized that this will answer most of the guide’s questions if not all. With such thoughts by her side, she knew tomorrow will be a new day for her in Venice.

………………………………………………

 

 

University Revisited

Visiting the university after the interlude of a quarter century. Trying to do everything from the scratch as in my youth and feel the difference if any.  Took the  bus from the city square and reached the main campus that was miles away. The wind carried traces of brine from the beaches nearby..

The entrance . Where  our election posters stood once.  The notice, that was an affected conglomeration of Soren Kierkegaard and our paltry contentions.The sudden thought. Did I become somebody? No.  Probably not. As every attempt to become was fortunately arrested by a counter flow that made the embrace of the ordinary facile. The playground where we played football. The Guest House. C.’s culinary abilities that made the evenings memorable. J.C.’s quarter. The church. The hostel.And my own room at the end row..

Coming back .In the bus. Talks of an upcoming port. Time passes..

The museum. Under a banyan tree a young man meditates. People in various activities of physical training. Outside, the vendors offer vegetable juice or some other juice ..

The centre from where the markets ruptured.. The library that was the rendezvous of a youth away from home.One book still comes to memory- A biography of Coleridge titled ‘The Damaged Archangel’  ……     Did not know then that archangels are prone to fall. That was a latter day discovery. The lawn . Where we talked  seriously on silly issues. The Institute where I studied. The upper rooms.   The professor was a known poet, humorous and wise. The bus stop. Where we saw off a senior girl student, in a group, as if we were one big family. The public library. The statue of the poet  . The banyan tree. Under it, one can sit and remember…     Panicker, Patrik, Sebastian , Gopi, Dena, Gita, Hebsy…      Oh-  another Easter, though far from  Irish, strange and beautiful.

Čudna Soba Alexandro Barita [kratki igrani]

1

Ništa se u mojim sjećanja iz djetinjstva je jaka kao sjećanje na Alexandro Barita.We oboje išli u istu Junior osnovna škola, a kasnije na Arnold knjižnici zajedno čitati knjige. Barita čitati klasike. Dok sam uglavnom čitao bajke i znanstvenu fantastiku. Često sam se pitao kako Barita dobio ovu neobičnu vještinu pridržavaju veliki i profinjenog tijekom svog života. Njegov otac je bio lukav poslovni čovjek našeg grada je i notorna lihvar dobivanje visoke kamate od ljudi, posebno žene. Zašto je izabrao žene kao što je njegov najveći komad od kupaca bila vrlo očita. On ih je mogao zamoliti lako, prijeteći im vratiti velike interese na isplate zakašnjelih. Imao je par odvjetnika s kojima je konzultirati se često naći rupe. Ali Barita začudo nije imao tih sklonosti. To je bio kako sam njega sprijateljio.

U svojoj mladosti, Barita je bio šarmantan, zgodan dječak, a on je posjetio moju kuću često. Moja kuća je bila u zemlji i tu je rijeka na oko milju udaljenosti i Barita i ja znao sjediti uz rijeku i razgovarati za dugo. Uglavnom naši razgovori centriran aroundbooks a ponekad i naših kolega i nastavnika. Jedna nevjerojatna kvaliteta Barita je da on nikada nije rekao laž i nije ismijavati slabosti ljudi, iako je imao sve razloge da ponos sebe zbog velikog niza svojih dobrih osobina.

Barita živio u kući na raskrižju grada iza knjižnice. Za dvije godine je bio moj kolega na faksu prije nego što je otišao u većem gradu, na udaljenosti od četiri sata, kako bi se nastaviti veći studija u literaturi. Sve ove dvije godine, upoznao sam ga u njegovoj kući kad god sam išla u knjižnicu. Evo, barista, ostati u većini elegantan sjaj, u svojoj oružanoj stolici. Njegova soba je sadržavala sve vrste radova i alata i stvari i chessboards. Sluškinja uvijek napustio sobu djelomično očišćen kao što je ona da požuri za dan vrijeme job.Though, nije bilo nestašica službenika u našem gradu, ova dama je zadržao uglavnom zbog majčine posebnu naklonost prema njoj. Barita korišten krevetić izrađen od kokosove žice i kad je skočio u nju, dječji krevetić ga podiže na maloj visini, kao da želi naučiti Newtonovi zakoni gibanja.

Najveći problem, barista mi je jednom rekao, bio je njegov brat. Iako je ovaj brat bio mlađi da Barista, nije ga poštuju. Česte svađe koje su se dogodile između njih, bila je oko pitanja kao što su koji bi trebali zauzeti kupaonicu prvi ili ponekad preko haljine su dijelili i koji je bio izvorni vlasnik. U nekim kućama, ja sam posjetio, braća nisu svađati dok su postali vrlo velika. Tada su pitanja imovine će puzanja i svi od njih će imati djece čiji su pristojbe oni moraju platiti na vrijeme da ne bi bio izbačen iz škole, ili neki krediti vratiti te u nekim slučajevima njihove žene će ih potaknuti da izgrade obitelj od svoje vlastite. No, ta ista braća u još kasnijoj fazi će doći zajedno i sjećati se svojih sretnih eksploatira i zajedništvo i filozofirati da cijeli svijet je pozornica, a citirati Emerson da je priroda drugdje. Ne možemo pronaći grešku s njima, ali samo mislim da je to neki od životnih hirovima ….

(Preuzeto iz djela koja je u tijeku).


EL BARCO – Cuento

……………. Esperó a que las olas se asienten por un tiempo, no prestar atención a que el viento que ha estado soplando desde que comenzó este viaje. Nunca en su más salvaje de los sueños podría él braza que esto podría ser la razón de su regreso a este lugar una vez favorito. Amigo, yo estoy aquí, murmuró para el viento y ahora volviéndose y mirando a las profundidades del mar en el otro órbita, que estaba en la consternación de desentrañar su misterio. Los hijos de los pescadores apenas lo notaron, ya que estaban recogiendo las cosas de juego y empezar de nuevo para continuar un juego que podría haber dejado bruscamente en medio, la última noche. Tal vez la tormenta que sopló ayer detenido su juego, pero no de cualquier manera de tocar el ardor. Unos cuervos vinieron de repente, como si pasado de un sueño de Heráclito y espiado a él, girando la cabeza hacia los lados, pero casualmente más tarde se establecieron a una distancia para buscar restos de comida Este es el pueblo, que recordaba, que le dio paz y vigor hace muchos años cuando vino aquí por primera vez. Ahora a excepción de algunos equipos de operación de rescate y algunos curiosos de lo que está pasando, agrupados aquí y allá, parece que hay poco que es consolador. En las últimas semanas, las tormentas habían perturbado su marco sano y los barcos de pesca que llevan a muchos hombres fueron rechazados y algunos están desaparecidos. La lluvia caía fuertemente ayer también. Mientras caminaba por la orilla, la arena mojada escapó de la capa delgada de la mitad de sus zapatos y tocó sus pies dando una sensación relajante fraternal. Miró a la tierra ya la gran distancia a la que desapareció. Fascinante como era, llegó más lejos en un bosque de cocoteros y luego en una piscina de aguas pobladas de distancia del mar. Han pasado veinte años, pensó. Estaba en su segundo año en la Sorbona, cuando una dolencia en el pecho desarrollado, lo que le inquieta y, finalmente, no aptos para asistir a las clases. Su médico le atribuye esta condición a una especie rara de la enfermedad pulmonar causada por roedores, aunque no podía recordar ningún incidente que le incitase. Por supuesto, tuvo una breve estancia con su padre en su país de origen por la proximidad de las cuales había algunas granjas. Su estado, dijeron es una especie rara de la enfermedad y necesitaba reposo absoluto. Por lo que dejó los estudios en el medio y volvió a casa. Más tarde, sus amigos le sugirieron que es mejor ir a alojarse en un pueblo conocido bien por vía marítima. Una vez alojado reyes y sus consortes. Ahora, un estudiante enfermo. Y él vino aquí. Él era joven y tenía menos equipaje … Le dieron una habitación en la única casa de descanso decente que estaba disponible entonces, los otros son la mitad estado ruinoso. Como su padre era conocido del anciano del pueblo, se le dio buen trato, un asistente y una habitación con vistas. Su habitación estaba en el lado oriental y las ventanas dio una visión adorable en el mar y que tenía la costumbre de pasar largas noches de vigilia mirando las olas y los barcos que están lejos, desde la tenue luz de un faro que estaba destinado principalmente para una gran puerto próximo a este puerto. Aquí conoció a su amigo que entonces estaba esperando los resultados de fin de carrera del año. En su tiempo libre trabajaba como adjunto del cuidador. Pronto, formaron una alianza de espesor, del tipo de los que que nunca había ocurrido más tarde en la vida. Mientras se recuperaba, su amigo de leer los dos únicos libros que llevaba consigo. Una colección de Oscar Wilde y una biografía de los santos. Todas estas reflexiones le hicieron dar un suspiro y un instante después se dio cuenta de que era bastante inusual de estas expresiones a sí sólidas de la desesperación. En este asunto, emuló a su padre, que mostró suficiente fuerza interior en situaciones críticas. En las conversaciones familiares, este fue un tema que excita su madre, que creía que un hombre sin miedo es una entidad imposible. Todas las personas, argumentó, tienen miedos y aflicciones que ascienden a diferentes grados. Sólo eso, algunos viven con ellos y otros actúan sagazmente en los momentos cruciales a pesar de ellos. En resumen, la valentía de acuerdo con ella no es una virtud de los cielos, sino una cuestión de elección de urgencia o una habilidad que aumenta después repitieron la práctica. la fuerza completa es una fachada, su madre le dijo, y oyó su risa desde un lugar mucho más allá … Ahora, no va a elegir a cavilar sobre ella por mucho tiempo, ya que está más preocupado por el barco que falta que se fue para la pesca hace tres días, lo que lleva a su amigo y todavía no es detectable. Y una tristeza inusual lo abrumó. Se movió su mente a su propia versión de la felicidad, que era la intención de estar en el siempre presente, a pesar de todos los pronósticos. Pensó por un momento en la familia de su amigo y mezclada con la idea y vio a sus pies reunir una fuerza galope desconocido para él. Sí, él está seguro acerca de la casa. Había estado allí muchas veces. 2 Había muchos hombres reunidos en el jardín que rodeaba la casa. Todo el lugar estaba rodeado por una valla metálica en tres lados y en la parte delantera por una pared de ladrillo. La puerta se abrió con un zumbido y los hombres reunidos en la parte frontal y en otros lugares bajo los árboles, alzó la vista. Probablemente estaban buscando en sus recuerdos de la identidad de los invitados en una situación tan calamitosa. El perro ladró. Pero después de una corteza, se detuvo como si hubiera visto una declaración oculta en el espacio. Mientras se acercaba, dos ancianos se levantaron del grupo, un hombre haciendo alusión a su amigo algo de grasa media de edad y el otro asintiendo con la cabeza en sentido afirmativo. El compañero de mediana edad levantó la mano y él era un buen extienden en problemas por un reloj de color de oro macizo que se negó a descansar en su muñeca derecha. Reconoció el anciano como el tío de su amigo, que lo conocía bien y con la que tuvo muchas noches y cenas. Su tío, cuya barba se vuelve gris completa, llevaba pantalones de color caqui y una camisa de cuadros que colgaban debajo de los niveles de ajuste habituales. Él sonrió con calidez en reconocimiento amable, pero la triste traje de ser escapó del marco fino. “Es avistado el barco? ‘, Preguntó solemnemente y esperó por su respuesta. “No”, dijo. No hubo más conversaciones. Entró en la casa y junto con los pocos huéspedes, ocupó una silla en el lugar de esquina. Se dio cuenta de que la habitación había cambiado mucho. El mobiliario es más elegante y las paredes están llenas de las fotografías de un militar en uniforme. Esa era su amigo que tiene la comisión de servicios a corto en el ejército y más tarde tuvo que volver a la industria de pesca de la familia después de la muerte de su padre. A los pocos minutos transcurridos y una señora en el vestido blanco apareció. Reconoció la mujer de su amigo a quien había conocido en el Carnaval de los pavos reales, junto con su amigo………………. [Taken from the story, ‘The Boat’